Amintiri pastrate si istorisite (I) Copilasul la 2 ani si doua luni

Din "jurnalul de scrisori catre cel mai iubit baietel"
Amintiri pastrate si istorisite - 7 august 2012 

Dragul meu baietel,
Suntem impreuna de doi ani si aproape doua luni (si inca 9 in burtica) iar eu simt ca in fiecare zi cand te am aproape este cea mai mare binecuvantare pe care mi-a putut-o oferi Dumnezeu. Tu, copilasul meu, reusesti sa ne umpli inimile cu atat de multa bucurie, atata caldura si atata implinire incat chiar simt ca un parinte are anii pierduti fara copii.
Dansezi, razi, canti si mai nou comunici cu noi tot mai multe lucruri pe limba noastra...

Ai inceput sa vorbesti si sa repeti dupa noi aproape orice cuvant si ca iti place enorm sa ne canti.
La mai putin de doi ani, intr-o sambata seara, in cadita pe cand te spalai si eu te urmaream si ne mai si jucam, ai inceput sa spui cantand "tincal tincal litl star...tincal tincal litl star"...si atunci am realizat ca imi canti primul tau cantec:-) Te am intrebat daca tu chiar canti suprinsa si fericita si tu te-ai oprit apoi ai continuat sa mi-l canti dupa cateva clipe de pauza. Acum canti deja doua versuri din cantecel si ma surprinzi uneori cantand din toate melodiile de copii pe care le ascutam impreuna in casa de cand aveai cateva luni. De la "ratustele mele", la "ce petrecere frumoasa..oac oac dililidam" sau "omul nostru, de zapada, veseli vrea ca sa ne vada". Podul de piatra s-a ...(si tu spui "daramat") a venit (si tu "apa") si l-a luat. Vom face altul pe rau in (si tu spui "gios":), altul mai trainic si mai "fumos":).

si mai spui poezia bunicii buni si bunicii mia si imi spui povestile din cartile tale preferate...toate ma fac sa realizez ca, in tot timpul, cand ti le citeam tu le-ai retinut, le-ai placut mult mult, si acum mi le poti spune si o faci cu asa multa bucurie.

De cateva saptamani, seara, cu tati, aveti un ritual doar al vostru de culcare si esti asa un scump cum iti ridici piciorusele si manute sa le dea tati cate un pupic apoi pui in degetel pe buze si il pupi si ii faci "pa pa taticilor" cum spunem noi...

Mami a ta te iubeste enorm si este cea mai fericita in fiecare zi pe care o traieste langa tine

Greseli de mama: greva suptului

Cand am citit prima data despre "greva suptului"  pe blogul "Mami, alapteaza-ma" m-am tot gandit la ce se refera, oare eu am trecut printr-o astfel de experienta si daca da ar ajuta sa o scriu? Sper ca da si sper sa va fie utila povestea mea sa nu simti ca ati pierdut din timpul si asa pretios al unei mamici...

Micul nostru print s-a nascut intr-o zi de iunie in urma cu aproape doi ani si este minunea mea mica, un copilas alaptat si fericit si nu in ultimul rand: un mic cristofor columb la cum ii place lui sa descopere lumea si sa analizeze cele mai mici detalii.Cand bebe a dorit sanul si laptic l-a primit la cerere, indiferent de varsta, orar de mese si altele. Mamele care alapteaza stiu ca uneori doar uneori:) cand simti ca nu mai poti de oboseala te gandesti oare va ajunge la o rutina a suptului?:) sau o noapte dormita cap coada sau o zi in care...Asa gandeam eu cand bebe avea 10 spre 11 luni si cautam sa-l inteleg de ce uneori suge des si alteori uita de san si ce il motiveaza sa se trezeasca de multe ori pe noapte. Mi-au fost atat de utile site urile mami alapteaza-ma si kellymom si apoi altele pe care le-am descoperit tot prin intermediul lor...Am citit atunci ca nu este vorba de intarcare cand nu mai suge sau ca nu ar mai vrea sanul ci este ceva natural pentru el mai ales curios fiind sa uite sa suga. Apoi am citit ca daca ziua suge mai rar sau "uita"sa suga cat are organismul nevoie nu e anormal sa suga des noaptea pentru ca bebe ia chiar si o treime din hrana zilnica de lapte in timpul noptii.

In acest timp in care incercam sa il inteleg mai bine, plecam la bunici. Era mai, vreme frumoasa, ziua se bucura de soare, noaptea incepuse sa doarma mai bine, amandoi eram mult mai odihniti:). Doar ca intr-o noapte, la bunici, avea cred aproape 11 luni, dormeam in pat amandoi si intr-un somn profund, l-am simtit cum mititelul doreste sa suga. I-am oferit sanul, a supt, (foarte putin am realizat mai tarziu) apoi a adormit. Am adormit si eu, linistita cu el langa mine, iar dimineata cand s-a trezit a supt din celalalt san si fericit s-a dat jos din pat, apoi in patru labe a luat-o "in descoperiri" prin casa. Mami a mea si sora mea mica s-au jucat cu el, apoi dupa o schimbul de pijamale am mers la centrul de zi unde invata surioara mea, ea fiind un copil cu nevoi speciale. Acolo s-a jucat si a primit de la doamne biscuiti pe care i-a rontait cu pofta, fructe si mai mai ca nu vroia sa vina acasa de dragul tuturor. Se apropia ora de somn si stiam ca el adoarme la san, langa mine.

Va scriu aceasta poveste (si sper ca nu v-am plictisit:) pentru a intelege ca aceasta zi el a petrecut-o mai mult in joaca, in rontaieli si de cate ori il luam langa mine sa suga se fastacea si nu vroia, o singura data a mai supt, la pranz iar eu din neatentie i-am oferit tot sanul din care supsese dimineata si el obosit fiind de la joaca a luat putin, s-a linistit si a adormit.

Dupa amiaza, era aproape 5 pm, imi simteam celalalt san tare si incepuse sa ma doara si am inteles atunci ca noaptea bebe supsese putin, ca ar fi nevoie sa mai suga din el...doar ca bebe cand s-a trezit, din nou nu a mai vrut laptic, ci joaca prin casa cu sora mea. Era agitat si chiar daca in camera, in liniste cand in luam langa mine sa suga, tragea putin si apoi se foia si vroia sa plece.

Spre seara, tensiunea si durerea din san erau mari si atunci am inceput sa eliberez laptele cu mana, pompa nu o aveam cu mine, era in Bucuresti, sa pun comprese reci. Erau dureri mari, simteam deja noduli in sanul din care el nu trasese peste noapte, apoi in jur de noua seara au inceput febra si frisoanele.

Stateam langa el in pat, il alaptam si il culcam si simteam cum tremur de frig desi eram inveliti amandoi intr-o pilota calduroasa. Partea buna a fost ca el in acea seara a ales sa suga din sanul "cu probleme" si l-a eliberat, iar peste noapte i l-am mai oferit si pe acest si il schimbam cu celalalt pentru a-l mai elibera de nodului. Dimineata l-am alaptat mult mai usor, iar pe parcursul urmatoarei zile nodulii si durerea au disparut. Am trecut cu bine peste asta si sunt asa recunoscatoare ca il pot alapta si acum pe copilasul meu.

Ce am invatat eu din experienta aceasta:

• Este important sa urmaresti comportamentului copilasului si sa vezi ce il determina sa nu mai vrea sa suga. in cazul meu a fost locatia noua si nevoia de a descoperi "totul si acum". 

Dupa aceasta experienta, l-am luat langa mine in pat mai des, in camera cu liniste, i-am oferit sanul, uneori sugea cu pofta semn ca ii era de fapt foame, alteori vroia sa mergem la joaca, dar cred ca fost ok ca am procedat astfel pentru ca nu am mai avut probleme cu noduli, iar noaptea si-a echilibrat somnul - se trezea mai rar si era mai linistit.

• Sa citesc cat mai mult despre alaptare nu doar cand am o problema ci si pentru a fi informata. Pentru ca uneori cand apar anumite dileme e bine sa fii cat de cat pregatita, macar cu o lista de site-uri utile. Poti sa apelezi si la consultanti in alaptare.
• Sa am incredere in mine si in copil si sa stiu ca laptele meu este cel mai bun pentru el si cand vrea sa suga inseamna ca de asta are nevoie. Sa fiu impacata cu mine. Cred ca am fost si eu speriata si nesigura cand s-a intamplat povestea despre care am scris. In jur cei dragi considerau ca bebe este deja mare, si veneau cu intrebarea "de ce il mai alaptezi asa des?", "trebuie sa te sperie gandul ca daca il alaptezi des el nu va stii niciodata sa adoarma altfel" si altele in acest gen. Nu este usor sa suporti presiunea familiei si uneori ea se suprapune poate peste o perioada grea si obositoare si atunci parca esti tentat sa te bucuri ca "azi nu a supt mai deloc". Nu sunt mandra de mine pentru ca am avut sentimentul asta, mai mult inconstient, dar il scriu pentru ca poate treceti prin astfel de situatii.. Pana la urma, cei din jur pot fi educati, iar un copil peste un an alaptat chiar si in public nu este altceva decat o normalitate. Laptele matern nu este doar hrana, ci si un loc de alinare, un mod de a ne iubi copii asa cum ei simt nevoia sa fie iubiti.

Despre Saptamana Mondiala a Alaptarii intre 1-7 august
http://www.diversificarenaturala.blogspot.ro/2012/07/saptamana-mondiala-alaptarii-1-7-august.html

Beneficiile vacantei in natura

Am scris aceste randuri in luna mai a anului trecut...

Mi-este dor de casa parintilor sper sa ajungem in curand...

"Suntem de o saptamana la bunici si zi de zi ma minunez de micul meu print.

Imi arata minuni mici furnici gaze gargarite si ma invata sa ma bucur din nou de ele si sa le observ mersul vietii la firul ierbii.

Urmareste furnicile cum se urca pe pom si apoi aplauda!

Ii place cum vantul culca firele de iarba si apoi cu manutele o mangaia si el, fara sa o rupa.

Urmareste puiide turturica si porumbeii cum fac lectiile de zbor.

Merge prin iarba in patru labe si se opreste pentru a se aseza si apoi pentru a admira cerul. I se oglidesc norii in ochi. Adoarme profund pe patura in iarba dupa mersul de a busilea prin gradina.Soarele il mangaie si ii face parul blond sa straluceasca.. Se trezeste si zambeste. Ma intind langa el sa privesc cerul. Azi am recitit cu drag din volumul lui Dan Puric "Despre Omul Fumos"...chiar suntem toti oameni frumosi, toti am fost copii si nu-i asa ca fiecare copil poarta minunea lui Dumnezeu in el si nu putem sa nu ii vedem pe toti frumosi.

Noi suntem la bunici dar cred ca merita sa iti iei o astfel de vacanta la o pensiune cu o curte generoasa in Ardeal, in Bucovina (stiu un loc ideal langa Piatra Neamt) sau chiar in sud, spre Polovraci (o zona draga prietenilor mei). II poti bucura pe copii de natura si  o redescoperi si tu omul mare. "

Diversificarea si autodiversificarea

Micul Print este un copilas alaptat cu dragoste si un mare mancacios. A inceput aventura diversificarii la sase lui si a fost foarte incantat sa mananca cu manuta lui si sa descopere singur cum este treaba cu "papa" asta:) incat nu a ajuns sa ia cunostiinta cu borcanele de mancare sau pireuri sau sa simta ca masa nu este ceva frumos si necesar.
Va invit sa cititi despre aventura lui in blogul meu dedicat hranei sanatoase pentru copii si intreaga familie la adresa http://diversificarenaturala.blogspot.com/
Gasiti acolo si multe informatii utile despre baby led weaning sau autodiversificare, alaptare si multe alimente minune. Lectura placuta!

Marea provocare

Sambata la ora 12 coboram treptele hotelului Capital Plaza, din bulevardul Stefan cel Mare,  realizand ca m-am simtit extraodinar alaturi de oameni pe care nu ii mai vazusem de opt luni, oameni care imi impartaseau aceleasi valori si  idei despre cresterea armonioasa a bebelusilor. Cu totii, am fost parte, pentru doua ore,  la evenimentul "Marea Provocare a alaptarii - Quintessence Breastfeeding Challenge 2011, organizat de “Mami, alapteaza-ma!”, Asociatia Mame pentru Mame si La Leche League Bucurest.

“Quintessence Breastfeeding Challenge” a inceput in anul 2001, in British Columbia, Canada, unde 856 copii au fost alaptaţi simultan in 26 de locaţii. In 2010, au fost alaptati 4373 de copii in 18 tari, in peste 213 locatii, cu un total de 20.000 de suporteri. Evenimentul global este sponsorizat de catre Fundaţia Quintessence din Canada, organizaţie non-profit care ofera educatie pentru parinti si profesionisti in domeniul alaptarii. Mai multe despre editia din acest an.

A fost o atmosfera atat de placuta, cu parintii relaxati si multa energie de la toti copilasii pe care ii admiram cum aleargau prin sala hotelului. Am discutat despre alaptare, diversificare, iar eu am testat scutece refolosibile si am vazut toate minunatiile in care ne purtam copilasii: wrapuri, slinguri, manduci si marsupi plus-preferatul meu.

Cetatea cu oameni minunati

In curand, micul print va implini 16 luni de cand este impreuna cu mine zi de zi si este alaptat, un lucru extraordinar nu doar pentru trupul lui firav de copilas, ci si pentru dezvoltarea mentala si sufleteasca.

Este un copil atat de inteligent, atat de bun si de intelegator, ce mai:) o minune mica. Sunt atat de recunoscatoare ca il am in viata mea...

Laptele matern a fost "medicamentul minune" care i-a salvat viata copilului meu pentru ca la nastere a primit o bacterie pe care s-a luptat sa o elimine in primele doua luni de viata, iar noi parintii si doctorii nu stiam ce este, cum sa o elimine si aveam parte de multe diagnosticuri sumbre. Laptele matern a fost asa cum mi-a spus un profesor doctor in varsta -  "salvarea lui" si tot ce "l-a tinut in viata" timp de o luna si jumatate pana a inceput lupta cu bacteria din corpul firav. Copilasul l-a primit cu bucurie chiar daca l-am alaptat abia la o zi si jumatate de viata dupa cezariana... 

Nu cred ca trebuie sa treci prin ce am trecut noi parintii lui pentru a sustine alaptarea. Sa ai copilul la san si sa ii oferi tot ce ai mai bun este o mare bucurie pe care ar trebui sa o impartasim cu drag tuturor. Este un dar pe care il oferi, un dar pe care il primesti. Dar nu este asa usor...

Apare uneori indoiala ca ai tot ce ii trebuie copilasului si atunci trebuie sa ai mare incredere ca "laptele matern este alimentul ideal pentru un sugar"(-ul tau). Stiu, ca sunt multe momente cand o mama este sfatuita sau primeste indirect mesaje prin care este determinata sa nu mai alapteze, sa se indoiasca ca in bratele ei copilul primeste tot ce are nevoie pentru a creste sanatos. Din acest motiv am ales sa fiu la intalnirea de sambata “Quintessence Breastfeeding Challenge” si mai ales sa scriu povestea noastra.Ii multumesc Roxanei Dudus si tuturor mamelor de la eveniment, a fost o experienta foarte frumoasa!

Un inceput frumos

Buna dimineata, soare!

Am deschis larg fereastra. Camera se umple cu lumina si pace.Ma bucur de un aer proaspat, de parfumul ierbii, de ciripit de pasari si de-o liniste parca nepamateasca.

Micul Print se foieste in pat, isi deschide incetisor ochisorii, ma priveste si imi zambeste fericit. Apoi, cu manutele lui mici, incepe sa bata din palme.Sunt surpinsa, abia aseara l-a invatat bunica noul joc si azi deja imi arata cat este de priceput!

Incepem sa povestim din Ardeal unde suntem in vacanta la bunici. Aici inspiratia ne vine mai usor, iar eu m-am decis sa scriu. Despre noi trei, bucuriile mici (si cele mai mari si mai si:), cei care ne bucura si ne implinesc viata si mai ales despre calatoriile si aventurile familiei.